România este țara central și est-europeană cu cei mai mulți arbitri la Wimbledon. „Nimic nu se compară cu Wimbledon-ul” , spun doi dintre cei patru români prezenți la All England Club, chiar dacă au oficiat și la meciurile Simonei Halep la „Turneul Campioanelor” sau la finala olimpică jucată de Tecău și Mergea la Rio de Janeiro.
Mircea Constantin și Dorin Ursu sunt doi dintre cei patru oficiali de linie români aleși, pe lângă Raluca Andrei și Adel Suleyman, să conducă meciuri la Wimbledon unde, cel mai greu, este să oficiezi la „linia de serviciu”. Dorin Ursu, arbitru de linie, ne introduce în atmosfera de pe iarba londoneză. „Noi suntem, venim din România, o țară unde suntem obligați să arbitrăm pe zgură. Avem o urmă, putem sa întârziem orice decizie așteptând să vedem unde a căzut mingea. Aici sare creta, avem noroc cu această cretă, care ne poate arăta că mingea a fost bună”, ne dezvăluie oficialul român.
146 de euro pe zi cazarea
Mircea Constantin continuă, pentru ProSport, precizările interesante. „Te ajută, din punctul meu de vedere, creta, atunci când este o minge, foarte, foarte aproape și poate atinge, poate n-atinge, o vezi că sare, te adaptezi foarte repede. Cel puțin, eu sunt mult mai ușor adaptabil pe această suprafață decât pe un teren de hard sau zgură”, e de părere Constantin.
Cu 146 de euro pe zi din cei 170 primiți pentru cazare, Mircea și Dorin au închiriat o cameră într-o casă situată la 5 kilometri de arena de tenis unde ajung, cu bicicletele, în 20 de minute, după antrenamentul făcut, la o sală de fitness, aflată în drum spre Wimbledon. În aceeași casă locuiește și Adel Suleyman, fostă jucătoare și prietenă cu Simona Halep. Adel parcurge distanța spre bază cu autobuzul.
Mircea e antrenor de tenis când nu arbitrează. Dorin e licențiat în administrarea afacerilor
„Sunt cazat în Morden, de unde vin cu bicicleta către terenurile de la Wimbledon. Turneul oferă o anumită sumă de bani pentru transport, o anumită sumă de bani pentru cazare, mesele le ai incluse, la fel, ești plătit pentru treaba pe care o faci în fiecare zi”, desenează Mircea Constantin, pentru ProSport, tabloul experienței sale din Londra. Doi ani profesor de sport într-un liceu din București, Mircea a ales să fie antrenor de tenis când nu arbitrează, în timp ce Dorin, licențiat în administrarea afacerilor, fost proprietar de bar și agenție turistică, a renunțat să mai lucreze ca recepționer într-un hotel de 4 stele ca să devină arbitru de tenis profesionist.
Dorin Ursu explică modul în care a ajuns să oficieze în fața a 20.000 de spectatori. „M-au selectat pe tabloul principal și am ajuns să arbitrez jucătorii cei mai mari, am fost pe terenurile cele mai bune. A trebuit sa-mi schimb biletul, să găsesc pe cineva care să mă înlocuiască la celelalte turnee”. Cu 4 finale de Mare Șlem arbitrate de la linie, Mircea nu uită că a oficiat la Wimbledon finala de dublu a Monicăi Niculescu, dar și partide ale Simonei Halep la „Turneul Campioanelor” din Singapore.
Mircea Constantin: „Este prestigiul pe care-l simți când ești implicat în acest turneu și siguranța pe care ți-o oferă această prezență în arenele de concurs”
Mircea Constantin face comparații interesante, cu exemple clare. „Am fost la două turnee de Mare Șlem, în momentul de față suntem la Wimbledon și, din punctul meu de vedere, este cel mai frumos dintre cele două la care am participat. Este prestigiul pe care-l simți când ești implicat în acest turneu și siguranța pe care ți-o oferă această prezență în arenele de concurs. În 2017, atunci când am fost la finala de simplu fete, am fost și la finala de dublu baieți și, evident, finala de dublu fete unde a fost implicata și Niculescu”.
Ștafeta discuției îi este predată colegului său, Dorin Ursu, care scoate în evidență punctele decisive în plasarea celui de-al treilea turneu de GS al al anului pe primul loc în topul său persoanl. „Wimbledon este un turneu cu totul special mai ales că tradiția este foarte respectată, avem această uniformă, toată lumea ne poartă un respect deosebit. Te simți cu totul aparte comparativ cu celelalte Grand Slam-uri”, punctează Ursu. Arbitru cu insigna de bronz în scaun, Dorin traiește din tenis: face cel puțin 16 turnee pe an dar nu uită ca a fost „la linie” în finala olimpică jucata de Tecau și Mergea la Rio de Janeiro, în 2016: „Ca să ajungem la un Mare Șlem, intrăm, avem un portal pe Internet și aplicăm, efectiv, unde punem experiența noastră, pe ultimii trei ani, și datele noastre. Am fost la Wimbledon, US Open și Australian Open. Wimbledon-ul este preferatul meu, este și primul la care am ajuns, anul asta a fost a 3-a oară”, mai spune Dorin Ursu.
De multe ori se întâmplă, însă, ca banii decontați de organizatorii marilor turnee, de exemplu 600 de euro pentru un bilet de avion în condițiile unui zbor transoceanic, să nu acopere cheltuielile românilor care vor sa traiasca experiența unică a „Grand Slam-urilor”, acolo unde, dacă nu arbitrezi, nu exiști: „Într-un an urma să fac, următoarea săptămână după Wimbledon, un turneu de juniori și încă un în Belgia, deci nu ceva special, și mi-a mers foarte bine aici la All England Lawn Tennis Club. M-au selectat pe tabloul principal și am ajuns să arbitrez jucătorii cei mai mari, am fost pe terenurile cele mai bune”, încheie Dorin Ursu.
Cu multă pasiune și suflet, trei români fac un bun PR României la Wimbledon și arată ce înseamnă seriozitatea, puterea de muncă, inițiativa și dorința de a da tot ce au mai bun în ei. Experiențele lor și ceea ce nu se vede devin un exemplu pentru cei care vor să le calce pe urme.
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER